Fotografii vechi si noi. Comentariile vremii în presă.

1989 septembrie, Zalău ediția a III-a a spectacolului concurs ,,Avem Cuvântul” av

1989 septembrie, Zalău ediția a III-a a spectacolului concurs ,,Avem Cuvântul” rev

INSIGNA FESTIVALUL NATIONAL CANTAREA ROMANIEI 1985 av

INSIGNA FESTIVALUL NATIONAL CANTAREA ROMANIEI 1985 rev

INSIGNA FESTIVALUL NATIONAL CANTAREA ROMANIEI

INSIGNA FESTIVALUL NATIONAL CANTAREA ROMANIEI editia aVIII-a

 Maratonul Brigazilor Artistice Sibiu.  Ediţia de la  fabrica 13 Decembrie-Sibiu

Ecusonul Brigazii artistice IPA Sibiu

 

1982 noiembrie Brigada artistică IPA Sibiu, faza municipală ,,Cu Brigada la Daciadă''

1982 noiembrie Brigada artistică IPA Sibiu, faza municipală ,,Cu Brigada la Daciadă''

 

1983 Brigada artistică Impas la IPAS  

 

1983 Brigada artistică Impas la IPAS  

1983. Alba Iulia Festivalul Naţional Cântarea României editia a IV-a, Montaje literar-artistice locul I. Relatări din ziarul Tribuna

1983. Alba Iulia Festivalul Naţional Cântarea României editia a IV-a, Montaje literar-artistice locul I.

 

1983. Alba Iulia Festivalul Naţional Cântarea României editia a IV-a, Montaje literar-artistice locul I.

1983. Alba Iulia Festivalul Naţional Cântarea României editia a IV-a, Montaje literar-artistice locul I. Destindere a de după concurs când se stia ca suntem câstigatori

 

1983. Alba Iulia Festivalul Naţional Cântarea României editia a IV-a, Montaje literar-artistice locul I. Destindere a de după concurs când se stia ca suntem câstigatori

1983. Festivalul Naţional Cântarea României editia a IV-a, Montaje literar-artistice locul I. În autocar, intoarceara victorioasa

1983. Alba Iulia  Festivalul Naţional Cântarea României editia a IV-a, Montaje literar-artistice locul I. În autocar, intoarceara victorioasa

 

1983. Alba Iulia Festivalul Naţional Cântarea României editia a IV-a, Montaje literar-artistice locul I. Destindere a de după concurs când se stia ca suntem câstigatori

1983. Alba Iulia Festivalul Naţional Cântarea României editia a IV-a, Montaje literar-artistice locul I. Destindere a de după concurs când se stia ca suntem câstigatori

 

Festivalul naţional Cântarea României. Despre Junii Sibiului si despre Brigada artistică

Bistriţa Năsăud. Faza finală a Cântării României- Montaje literar artistice

Bistriţa Năsăud . Faza finală a Cântării României- Montaje literar artistice

 Bistriţa Năsăud . Faza finală a Cântării României- Montaje literar artistice. 

Aici era în vogă bancul cu Bulă si cu dunga roşie, după ce zugrăveua clasa.

 Bistriţa Năsăud . Faza finală a Cântării României- Montaje literar artistice

 

 Bistriţa Năsăud la Statuia lui George Coşbuc. Faza finală a Cântării României- Montaje literar artistice

 Bistriţa Năsăud. Faza finală a Cântării României- Montaje literar artistice

 Bistriţa Năsăud. Faza finală a Cântării României- Montaje literar artistice

 Bistriţa Năsăud la Statuia lui George Coşbuc. Faza finală a Cântării României- Montaje literar artistice

Bistriţa Năsăud. Faza finală a Cântării României- Montaje literar artistice

Brigada artistica: In amintirea celui care a fost Doru Peana!

Brigada artistica: In amintirea celui care a fost Doru Peana!

Cum a fost furată Crucea de pe Caraiman

Crucea de pe Caraiman

Am uitat sa spun pâna acum ca in brigada mai erau si persoane care au fost montagniarzi. Ein Mann-ein Wort, ce mai. Daca toţi românii ar fi asa ca montagniarzii-România ar fi fost departe... Tocmai venisem si eram gata arvunit si pentru brigada, dar si pentru Amicii Munţilor. Mergeam  odata cu ,,Amicii Munţilor'' in care trebuia sa facem mai ales   programul literar artistic, apoi alta data cu brigada. Unii mai talentaţi fiind, alţii-ei erau mai buni la chestii de alergat si caţarat pe munte. Pe Willy, Calu' Willy-după un banc la modă atunci, l-am cunoscut acolo. El era a doua rezerva ... sau cam asa ceva. Eu-având mai mulţi limbrici-m-a pus ,,nensu' '' (cum îi zicea bunica Necuratului ca sa nu-i pomeneasca numele) întrun moment de liber am inceput a ma juca badmington in panta de schi si la o aruncare laterala am aterizat pe stângu', incât si cei de din vale au auzit cum  a troznit glezna. Ce mai... imediat  piciorul a fost ca buturuga, nu am mai fost scos la alergare, iar soţia era insarcinata cu Cătă-nu a putut sa mearga... Si urma Willy la rând ca rezerva a rezervei fiind. Şi s-a pregatit, gospodăreşte: a aprins o ţigară ,,Carpaţi'', si-a incheiat incrucişat sireturile bocancilor cu carâmb şi aşezezându-şi ghitara pe spate ca o veritabila arma. Nici in ruptul capului nu  vrut sa renunţe la ghitara si la ţigara oricât de ameniţătoare erau vorbele celor din juriu. A plecat in cursa cu ţigara in colţul gurii si s-a întors in barem, cu plamânii aproape-n colţul gurii. Între timp, le-am dat putina clasa celor care ne verificau la atelierul de noduri: trebuia sa stii sa asiguri coechipierii daca mergeai pe creasta sau pe ceaţă. A fost simplu: rezolvarea cu doua noduri ,,capete de coarda'' si mai multe noduri ,,coada vacii'' pentru câţi mai ramâneau de asezat intre primul si ultimul din sir. Bomboana de pe tort a fost o legatura deosebita pe care ei nu o stiau şi pe care eu o vazusem când eram mai mic in filmul Top Kapî, filmul in care era furat (din acest muzeu din Istambul) pumnalul unui sultam rânzos. Acest fel de legatură  permitea recuperarea unei frânghiei, după ce ai coborât pe ea.
Şi bunul Dumnezeu ne-a daruit o seara împodobita cu ditamai focul de tabara, când au trecut rând pe rând toţi si am ajuns si noi la rândul nost: si atunci am iesit singur in faţa, şontâcăind de stângul ca butucul, strigându-i pe toţi din trupă, care stateau ascunsi cu capu'-ntre urechi, răspândiţi printre cei prezenti aşa după cum ne inţeleseseram. Ideea de prezentare imi venise  de la ,,Opinia Publica'' a lui Aurel Baranga, in care publicul-,,opinia publică''- coopera cu cei de pe scena. Toate cele ce trebuiau spuse erau repetate, iar aceasta idee îmi vense după ce mă accidentasem. Si in timpul programului  apare in spatele meu un tip ca dulapul. care intinde mainile lateral si înţepeneste.... eu nu stiam nimic, despre ceea ce avea sa se intâmple... Îl întreb cine e si de ce e lânga mine, vine repede Willy si-mi şopteşte ca e Crucea de pe Caraiman. Bun. Vine unul... îl pipăie... îi gaseste buzunarul stâng ceva, ia ceva din el si pleaca. Vine altult... gaseste altceva in buzunarul drept-ia şi pleaca. Mai vine unul îi ia bocancii,... mai vine încă unul-îi ia ciorapii... apoi altul- ia hanoracul si in sfârşit mai apare încă unul: dă târcoale, pipaie peste tot pe unde au pipăit ceilalţi, nu mai gaseste nimic de furat de pe ,,cruce'', pune umărul la mijlocul ,,crucii'', o ridica si pleaca cu ea. Desigur ,,crucea'' in tot acest rastimp nu si-a modificat pozitia de cruce nici când a luat-o in spinare. Si iata cum a fost furata ,,Crucea de pe Caraiman''! Apoi de nenumarate ori am mai repetat-o in spectacole, dar distractia era ca acea ,,cruce '' se gâdila si ca cei care ,,furau'' stiau asta.

Sursa foto: internet

N-au paine?-sa manance cozonac

1988-Politica ,,pumnului în gură''

Niciodata păna acum nu mi-am amintit de unde venea expresia ,,Vai de cozonacul lui(ei)'' cu ajutorul careia mama isi exprima compasiunea faţă de o persoana nacajita, napastuita. Si ,,inainte''  erau multe şi întemeiate  motive care o faceau sa se exprime în ăst fel. Au existat momente in care fara pic de jena ţi se spunea ,, mergi pe brânci, ca apa-i mica'' si nu aveai incotro. Sau poate aveai- cum s-a dovedit după ce s- putut vorbi liber-cu mari sau mai mici sacrificii. Politica pumnului in gura era foarte des folosita, pentru intimidare, pentru,... pentru... le stiţi voi. Au fost momente in care, cu grija, ca sa nu ramânem ştirbi ne luam inima-n dinţi, si pe lânga textul parafat spre aprobare si pe partea de sus a paginii si pe  partea de jos a paginii, strecuram câte o şopârlă. La fel ca cea din fotografia alaturata, de faţă. Dar ne auzeau o sala , nu mai mult, iar publicul acela era cel mai adesea format din concurenţii care-şi aşteptau rândul ca sa urce pe bină.

Acum când vad ca pe zi ce trece apa e tot mai putina şi că s-ar putea sa ajungem ca sa mergem iaraşi pe brânci, acum când tot mai mult vad ca sunt tot mai multe persoane care gândesc ( dispreţuindu-i pe cei  mulţi şi flămânzi) la fel ca celebra Maria Antoaneta: ,,N-au pâne?-să mănânce cozonac'' -ma gândesc la contra-masuri. Mda... am fost mereu ,,contra'', dar nu suficient...O sa fac pesmeti, ca pentru drum- asa ca atunci cind s-au refugiat basarabeni si nu stiau pentru cîta vreme vor fi pe drum... Si imi pun cozonacul la uscat-ca să nu mai fie vai de el! Si caut ceva hârtie. Igienica.

Diploma de ,,Fair Play'' a brigazilor artistice

Ce e o diplomă? O recunoaştere ar spune unii. Alţii ar spune ca o bucata de hârtie cu care nu te poţi sterge in anumite locuri. Diferite puncte de vedere. Dar o diploma poate sa confirme si o participare la un anumit eveniment chiar daca nu te-ai evidentiat prin ceva. Se poarta acum si s-a purtat si  prin 1982 parca, atunci când am fost la Festival  la Târgoviste si nu am indraznit ca sa urcam pe scena  dându-ne seama ca fata de nivelul artistic al celorlalti eram niste penibili. Acolo, in juriu era si Tamara Buciuceanu si umbla voeba ca in una din brigazi era un nepot de-al ei. Fiul lui King George? Nu stiu. Stiu ca doar am primit o diploma de participare si tacând mâlc si cu capul intre urechi am prezentat-o conducerii fabricii. atât am putut asta am adus.

Peste ani, după nenumarate perfectionari si luptă cu incultura din cultura socialista care era atunci, am reusit de la cei care ne erau pe scena concurenţi si prieteni cu care ,,beream'' ori de câte ori ne intâlneam. În urma unui concurs de Stop risipei '' din cadrul ultimului sezon ,,Toamnei  Sibiene'', toţi, cuprinşi de scârba am jurat sa nu ne mai prezentam la niciun concurs pina nu se pun la punct lucrurile. Cici si Marcela de la ,,Treispce a doişpea” au organizat o mica festivitate (nu stiu unde) si l-au convins pe Ole sa mearga. Acolo am primit aceasta diploma  ca semn al aprecierii lor pentru noi , pentru ceea ce facea pentru urbea noastra. Ole trebuie să știe mai mult despre asta, Eu atât imi mai amintesc. Va trebui sa scriu ce.mi mai amintesc pentru ca am nceput sa cânt vestitul şlagăr,,Mambo'' Adica M-AM BOşorogit. Si incep sa uit si nu as vrea, pina nu.mi amintesc suficient incit sa va determin si pe voi ca sa va amintiţi.

Brigada artistica la Sighişoara si montajul la Alba Iulia-1983

Doamne tineri mai eram când fugeam din rai pe geam sa facem (la fel ca Bulă) cântare României.
Aici am obţinut locul I la montaje literare-artistice.

Dela stinga la dreapta, sus: JE; SandaC; Viorel Bărbat; zis si ,,omu' cu caloriferu''(acordeonu')-dus in lumea celor drepţi; AdiE; Tavi; AdiC; Mărie; Cornel Ţâţonea, instructor, dus în lumea celor drepţi; NeluD; AdiJ; Mariana;

Rândul de jos: Calu' Willy; Hans(cotoşfanţ); Geta; Emil şi George.

De la teatru de stat din Sibiu am facut rost de un reflector cu cuart si, in lumina aceea invizibila data de cuarţ, albul costumelor cu tenta albastra a fost fost frumos .

În mijloc e instructorul de atunci, Ben Dumitrescu, iar in spate, in umbra era responsabilul  cu miscarea artistica de la sindicate, un om deosebit pe care am uitat cum il cheama. Îmbolnavirea lui si iesirea la pensie pe caz de boala a dus la promovarea unei pramatii cu care aveam sa ne luptam pe faţă pentru favoritisme si nepotisme.

Baaa injinerule!

Aceasta insemnare as vrea sa fie un tribut adus celui care a fost Jean Constantin. Lui ,,Nea’’ Jean Constantin. Teoria lui ,,nea’’este expusa chiar de maestrul Jean Constantin intr-unul din rolurile din filmele in care a jucat: cel al unui soldat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in temuta arma ,,vânători de munte’’, in care pretindea ca ceilalti sa i se adreseze cu ,,nea’’, ca semn de respect pentru vârsta lui, dar si ca recunoastere a meseriasului care ,,zăcea’’ in el. Înca de la aparitia celebrelor ,,BD’’-uri, in care juca rolul lui Patraulea, m-a cucerit. Cu ocazia unui spectacol pe care l-a avut în orasul nostru la vremea aceea, l-am recunoscut pe strada si am obţinut un autograf pe care l-am păstrat ca pe un trofeu. Iată-l, cel de mai jos. Corina Chiriac, in semn de respect, i-a sarutat mana in direct. Se intampla cu trei zile inainte de a împlini 81 de ani, în spectacolul omagial de la Mamaia.
Într-unul din spectacolele de la inceputuri care era dedicat Zilei Femeii, Willy şi Ovidiu au pus in scena un scheci al lui Jean pe care îl făcea împreuna cu Jonny Dimitriu. Asa cum am mai spus si in ,,La teatru cu bilete prin sindicat’’, in sala erau si colegi de serviciu care venisera sa ne vada pe noi, brigada artistica, pentru ca faimoasa echipă de dansuri populare Junii Sibiului o vazusera de foarte multe ori. Multi dintre ei faceau parte la vremea aceea din asa numitul personal TESA. Aceasta categorie de salariati ajunsese sa fie desconsiderata de catre conducerea intreprinderii punându-o sambata de la ora 12 sa mature trotuarul din faţa fabricii sau iarna ca il curete de zapada. Acestia ne transmiteau, inca din timpul repetiţiilor, ca abia asteapta sa ne vada in spectacol. Pe aceasta tema, cu desconsiderarea personanlului TESA, am avut si un text de brigada despre care sper ca sa ajung sa vorbesc la un momet dat.
Astfel, actorul fiind Willy, trebuia sa spuna o poezie in spectacol iar celalalt, Ovidiu, sufleorul care trebuia sa-i sufle poezia, asa… cu intonatie, ca la orice actor cu ştaif. Numai ca ,,sufleorul’’ era ,,luat si dus’’ de la locul faptei, cu ochii la lumea din sala, uita sa-i sufle ,,actorului’’ sau îi repeta la infinit primul vers ,,Păsărică păsărea…’’ Si se intampla până ,,actorul’’ îi atrăgea atentia ca sa dea pagina. Desigur aceasta ,,aminteală’’ degenera in reprosuri si apoi in epitete la adresa sufleorului: bindinar, boschetar, tabrist, funingine, aragaz cu patru ochi… sau ţi-ai mai pus si mobra aia pe ochi . ,,Sufleorul’’, tăcea chitic si înghitea, încerca sa nu se enerveze si mototolea in maine caietul in care chipurile era scrisa poezia. În timpul repetiţiilor, Willy punea mare suflet in scheci facea tot timpul niste ,,figuri’’ ca uneori îl umfla rasul pe Ovidiu. Le-am spus sa se asâmpere ca exista posibilitatea ca pe scena, in urma unui astfel de gest, sa le declanseze rasul pe scena. Si asa a si fost: Ovidiu a cedat primul. Dar nu voia sa arate asta straduidu-se din rasputeri sa nu rada: obrajii i se umflau periodic din cauza râsului. A ramas blocat cu respiratia taiata încât nici nu mai putea zice nimic, s-a intors putin cu spatele catre Willy si luându-l de martor pe un spectator arată cu degetul mare peste umăr Willy care astepta sa-i sopteasca. Acesta dă să înceapă din nou cu epitetele mimind o enervare suprema care pe Ovidiu il face sa bufneasca in ras, iar Wily bufneste si el in ras, râdeau dar nu prea stiau de ce (sau cel putin nu mai stiam noi de la arlechini). Iar sala râdea de ei, de moacele congeestionate de ras pe care le faceau aratindu-ese unul pe altul cu degetul. Stateau cu mâinele sprijinite pe genunchi respirind ingreunat din cauza rasului tragand cu coada ochilui unul la celalalt după care se declansa inca o serie de hăhăială. Initial am crezut ca au buctat-o, dar si-au revenit si au continuat scheciul.
Stiind că în publicul din sala vor fi si TESA, la una din repetitii, in punctul maxim al enervarii lui Willy cand il facea funingine, i-am lui Ovidiu ( ,,sufleorul’’) spus ca sa ,,bage’’ ca ,,injuratura suprema’’ :,, băăăăă injinerule’’! Willy reluand seria de epitete adresate si ajungand la ,,funingine’’, Ovidiu cu ,,mobra pe nas’’, privind pe deasupra ei spre semiintunericul salii, face o pauza si-in încremenirea salii in care se auzea fâlfâierea respiratiilor care nu au mai putut fi oprite, din inalţimea unui Everest, intorcând capul spre Willy decreteaza solemn: BĂĂĂĂĂ INJINERULE! In secunda imediat urmatoare toata sala izbucneste in ris, iar ropotul de aplauze îi împiedica sa continue.
Apoi finalul se precipita sufleorul revenindu-şi:
Păsărica, păsărea,
Păsărică, păsărea,
N-ai văzut pe mama mea?
,,Ba da – e la coadă la cafea’’, zice Ovidiu si iese din scena fugă.
Willy, din inertie da sa repete si se opreste brusc intorcandu-se spre locul unde Ovidiu nu mai era:
-Băăăăăă unde ai văzut tu cafea, spune-mi şi mie?
Ropotele de aplauze îi urmaresc pe cei doi spre disperarea Junilor care stateau si asteptau la arlechin sa isi faca numarul.

Este inutil sa adaug ca la vremea aceea nu se gasea cafea-cafeea, ci doar un amestec de cafea cu naut. Iar cafeau era ciugulita de fetele de la alimentara incit ramanea numai nautul.
Asa cum zicea si Bibanul intr-un scheci de la vremea aceea: ,,Daţi-mi o cafea cu 40% naut si restu’ pauza!’’