 |
| Crucea de pe Caraiman |
Am uitat sa spun pâna acum ca in brigada mai erau si persoane care au fost montagniarzi. Ein Mann-ein Wort, ce mai. Daca toţi românii ar fi asa ca montagniarzii-România ar fi fost departe... Tocmai venisem si eram gata arvunit si pentru brigada, dar si pentru Amicii Munţilor. Mergeam odata cu ,,Amicii Munţilor'' in care trebuia sa facem mai ales programul literar artistic, apoi alta data cu brigada. Unii mai talentaţi fiind, alţii-ei erau mai buni la chestii de alergat si caţarat pe munte. Pe Willy, Calu' Willy-după un banc la modă atunci, l-am cunoscut acolo. El era a doua rezerva ... sau cam asa ceva. Eu-având mai mulţi limbrici-m-a pus ,,nensu' '' (cum îi zicea bunica Necuratului ca sa nu-i pomeneasca numele) întrun moment de liber am inceput a ma juca badmington in panta de schi si la o aruncare laterala am aterizat pe stângu', incât si cei de din vale au auzit cum a troznit glezna. Ce mai... imediat piciorul a fost ca buturuga, nu am mai fost scos la alergare, iar soţia era insarcinata cu Cătă-nu a putut sa mearga... Si urma Willy la rând ca rezerva a rezervei fiind. Şi s-a pregatit, gospodăreşte: a aprins o ţigară ,,Carpaţi'', si-a incheiat incrucişat sireturile bocancilor cu carâmb şi aşezezându-şi ghitara pe spate ca o veritabila arma. Nici in ruptul capului nu vrut sa renunţe la ghitara si la ţigara oricât de ameniţătoare erau vorbele celor din juriu. A plecat in cursa cu ţigara in colţul gurii si s-a întors in barem, cu plamânii aproape-n colţul gurii. Între timp, le-am dat putina clasa celor care ne verificau la atelierul de noduri: trebuia sa stii sa asiguri coechipierii daca mergeai pe creasta sau pe ceaţă. A fost simplu: rezolvarea cu doua noduri ,,capete de coarda'' si mai multe noduri ,,coada vacii'' pentru câţi mai ramâneau de asezat intre primul si ultimul din sir. Bomboana de pe tort a fost o legatura deosebita pe care ei nu o stiau şi pe care eu o vazusem când eram mai mic in filmul Top Kapî, filmul in care era furat (din acest muzeu din Istambul) pumnalul unui sultam rânzos. Acest fel de legatură permitea recuperarea unei frânghiei, după ce ai coborât pe ea.
Şi bunul Dumnezeu ne-a daruit o seara împodobita cu ditamai focul de tabara, când au trecut rând pe rând toţi si am ajuns si noi la rândul nost: si atunci am iesit singur in faţa, şontâcăind de stângul ca butucul, strigându-i pe toţi din trupă, care stateau ascunsi cu capu'-ntre urechi, răspândiţi printre cei prezenti aşa după cum ne inţeleseseram. Ideea de prezentare imi venise de la ,,Opinia Publica'' a lui Aurel Baranga, in care publicul-,,opinia publică''- coopera cu cei de pe scena. Toate cele ce trebuiau spuse erau repetate, iar aceasta idee îmi vense după ce mă accidentasem. Si in timpul programului apare in spatele meu un tip ca dulapul. care intinde mainile lateral si înţepeneste.... eu nu stiam nimic, despre ceea ce avea sa se intâmple... Îl întreb cine e si de ce e lânga mine, vine repede Willy si-mi şopteşte ca e Crucea de pe Caraiman. Bun. Vine unul... îl pipăie... îi gaseste buzunarul stâng ceva, ia ceva din el si pleaca. Vine altult... gaseste altceva in buzunarul drept-ia şi pleaca. Mai vine unul îi ia bocancii,... mai vine încă unul-îi ia ciorapii... apoi altul- ia hanoracul si in sfârşit mai apare încă unul: dă târcoale, pipaie peste tot pe unde au pipăit ceilalţi, nu mai gaseste nimic de furat de pe ,,cruce'', pune umărul la mijlocul ,,crucii'', o ridica si pleaca cu ea. Desigur ,,crucea'' in tot acest rastimp nu si-a modificat pozitia de cruce nici când a luat-o in spinare. Si iata cum a fost furata ,,Crucea de pe Caraiman''! Apoi de nenumarate ori am mai repetat-o in spectacole, dar distractia era ca acea ,,cruce '' se gâdila si ca cei care ,,furau'' stiau asta.
Sursa foto:
internet
