N-au paine?-sa manance cozonac

1988-Politica ,,pumnului în gură''

Niciodata păna acum nu mi-am amintit de unde venea expresia ,,Vai de cozonacul lui(ei)'' cu ajutorul careia mama isi exprima compasiunea faţă de o persoana nacajita, napastuita. Si ,,inainte''  erau multe şi întemeiate  motive care o faceau sa se exprime în ăst fel. Au existat momente in care fara pic de jena ţi se spunea ,, mergi pe brânci, ca apa-i mica'' si nu aveai incotro. Sau poate aveai- cum s-a dovedit după ce s- putut vorbi liber-cu mari sau mai mici sacrificii. Politica pumnului in gura era foarte des folosita, pentru intimidare, pentru,... pentru... le stiţi voi. Au fost momente in care, cu grija, ca sa nu ramânem ştirbi ne luam inima-n dinţi, si pe lânga textul parafat spre aprobare si pe partea de sus a paginii si pe  partea de jos a paginii, strecuram câte o şopârlă. La fel ca cea din fotografia alaturata, de faţă. Dar ne auzeau o sala , nu mai mult, iar publicul acela era cel mai adesea format din concurenţii care-şi aşteptau rândul ca sa urce pe bină.

Acum când vad ca pe zi ce trece apa e tot mai putina şi că s-ar putea sa ajungem ca sa mergem iaraşi pe brânci, acum când tot mai mult vad ca sunt tot mai multe persoane care gândesc ( dispreţuindu-i pe cei  mulţi şi flămânzi) la fel ca celebra Maria Antoaneta: ,,N-au pâne?-să mănânce cozonac'' -ma gândesc la contra-masuri. Mda... am fost mereu ,,contra'', dar nu suficient...O sa fac pesmeti, ca pentru drum- asa ca atunci cind s-au refugiat basarabeni si nu stiau pentru cîta vreme vor fi pe drum... Si imi pun cozonacul la uscat-ca să nu mai fie vai de el! Si caut ceva hârtie. Igienica.